S-a mai stins o stea...

Cine nu a urmarit macar o data filmele din seria Liceenii, sau nu a fredonat macar odata melodii ca Sa nu uitam nicicand sa iubim trandafirii sau Ani de liceu? Cautand pe internet, am gasit o stire care m-a lasat fara cuvinte: Florin Bogardo a incetat din viata astazi, dupa o lunga suferinta, din cauza unor afectiuni cardiace. O stire aruncata sec, pe majoritatea canalelor media, intr-o lume romaneasca post-decembrista in care marile valori ale muzicii usoare au fost treptat ignorate.

Pe 16 august ar fi implinit 67 de ani si hotarasem sa scriu un material despre viata artistului si omului Florin Bogardo, intrat intr-un con de umbra nemeritat.

Nascut la Bucuresti in anul 1942, este pasionat de muzica inca de mic, studiind pianul impreuna cu renumita profesoara Cici Manta. Studiaza la conservatorul "Ciprian Porumbescu", demonstrandu-si inca din aceasta perioada uluitorul talent prin compozitiile sale: fantezii si preludii pentru pian, lieduri, coruri sau teme cu variatiuni. Din anul 1963, tanarul compozitor se dedica muzicii usoare, debutand la Festivalul de la Mamaia cu piesa Cum e oare?. Solisti valorosi cum ar fi Margareta Paslaru, Aurelian Andreescu, Mihaela Mihai dar mai ales sotia sa, Stela Enache, se vor bucura de colaborarea sa. Si nu in ultimul rand, el insusi, fiind beneficiarul unui timbru vocal de exceptie, fiind considerat primul cantautor de muzica usoara romaneasca. Piesele sale se disting prin noblete, melodicitate deosebita, fantezie si orchestratie rafinata, dar si de o prospetime care le face sa nu se demodeze niciodata. Versurile sale includ teme ale elitei poeziei romanesti: Eminescu, Blaga, Alecsandri sau Sorescu. Florin Bogardo a compus coloana sonora a unor filme de neuitat cum ar fi: "Declaratie de dragoste" (1985), "Liceenii" (1986), "Extemporal la dirigentie" (1988). Repertoriu selectiv: "Izvorul noptii", "Sa nu uitam nicicand sa iubim trandafirii", "Balada pescarusilor albastrii", "Ani de liceu", "Extemporal la dirigentie", "Boala", "Ma uit la tine toamna", "In casa fosnetului mut", "Un fluture si-o pasare", "Tu esti primavara mea" etc.

Cei care l-au cunoscut spun despre el ca era un suflet inzestrat cu o sensibilitate aparte, un suflet delicat, timid, care prefera sa isi pastreze sentimentele pentru sine. A incercat sa ramana cat mai mult in afara luminilor scenei, ducand o viata simpla, dar creatia sa a incantat si va continua sa incante numeroase generatii de ascultatori.
Dumnezeu sa il odihneasca in pace!